Istoric
La baza alcatuiri bazei de date a IPIP a fost constatarea ca evaluarea personalitatii a progresat intr-un ritm foarte scazut din momentul in care primele chestionare de personalitate au fost dezvoltate, aceasta intamplandu-se acum aproape 75 de ani. (Goldberg, 1999). O principala cauza a acestui ritm poate fi lipsa consensului intre specialisti in ceea ce priveste structura personalitatii umane, multi autori de chestionare propunand fiecare modelul sau. Goldberg (1999) a mers mai departe cu acest argument, considerand ca responsabile de aceasta stare de fapt sunt practicile autorilor si editorilor chestionarelor de personalitate, care ar considera ca anumite activitati stiintifice ar afecta interesele lor financiare, enuntand patru tipuri de activitati stiintifice care sunt descurajate sau interzise de catre autorii de teste de personalitate.
In primul rand autorii foarte rar permit si nu incurajeaza deloc utilizarea doar a unor scale din chestionar, sau schimbarea ordinii itemilor, precum si compararea raspunsurilor la acestia cu alte masuratori ale acelorasi concepte. Cei mai multi autori vad in aceste practici o potentiala amenintare la adresa integritatii instrumentelor si de aceea ei cer cercetatorilor sa cumpere intregul test si sa il utilizeze exact in forma in care a fost publicat, considerandu-l ca pe un intreg. (Goldberg, 2006)
In al doilea rand autorii interzic postarea testelor cu drept de autor pe internet. Cercetatorii in domeniul personalitatii au descoperit faptul ca atat colectarea cat si cotarea raspunsurilor la chestionarelor de personalitate aplicate prin intermediul internetului este mult mai eficienta decat in cazul aplicarii clasice, tip creion hartie. De asemenea, aceasta metoda de aplicare prin intermediul internetului permite o mai mare diversitate a subiectilor, ceea ce ar imbunatati validitatea ecologica a cercetarii.(Buchanan, Johnosn & Goldberg, 2005). Dar, din perspectiva editorilor testelor comerciale de personalitate, aceasta varianta de aplicare a chestionarelor (cu ajutorul internetului), ar afecta grav interesele lor financiare, pentru ca cei interesati in utilizarea chestionarului respectiv nu ar mai fi nevoiti sa plateasca o anumita suma pentru un numar de aplicari. De aceea majoritatea autorilor sunt sceptici la ideea de a posta chestionarele create de ei pe un anumit site la care toti cei interesati sa aiba acces, refuzandu-le astfel acestora din urma posibilitatea colectarii unui numar impresionant de date. Utilizarea in alte domenii decat cercetarea ar putea fi evitata prin aceea ca pe site ar putea fi postati doar itemii, iar rezultatele ar putea fi trimise ulterior cercetatorilor, iar diferenta dintre cercetatori si cei ce ar putea utiliza testul in scop comercial ar fi lasata la latitudinea autorilor sau a unui grup de cercetatori avizati.
In al treilea rand autorii difera in practicile de a oferi si modalitatile de cotare a chestionarelor. De exemplu unii decid sa publice in manualul testului si cheia raspunsurilor. in alte cazuri, desi nu sunt prezente in manualul testului, aceste modalitati de cotare pot fi obtinute la cerere de catre cercetatorii interesati. Dar exista si o alta categorie de autori care decid sa nu ofere modalitatea de scorare, avand motive intemeiate. Pe de o parte acest lucru le permite sa perceapa o taxa pentru fiecare test utilizat. in al doilea rand pentru instrumentele utilizate in selectia personalului, nedivulgarea cheii de cotare impiedica astfel candidatii sa triseze la aplicarea testului. Totusi, fara accesul la modalitatile de cotare va fi dificil pentru cercetatori, daca nu aproape imposibil, sa realizeze o analiza la nivel de itemi, asa cum ar fi de exemplu consistenta interna a scalelor (Goldberg, 2006).
Nu in ultimul rand, autorii de teste, precum si editorii de teste nu incurajeaza asa numitele studii de validitate comparativa (Goldberg, 1999 ). Studiile in care un test este utilizat de catre autori sau editori, nu sunt studii care sa aiba ca obiectiv imbunatatirea testului, ci doar crearea unei publicitati pentru testul respectiv (Goldberg, 2006). De cele mai multe ori, manualul unui test contine si un tabel de corelasi un tabel de corelatii intre scalele chestionarului si alte diferite criterii. Totusi aceste corelatii sunt folosite cu scopul de a demonstra validitatea scalelor si nu pentru a le imbunatati. Asemenea tipuri de studii, care evita compararea rezultatelor a doua sau mai multe chestionare consacrate duc mai degraba la un tip de cunoastere fragmentara, decat la o cunoastere integrata. (Johnson & Ostendorf, 1993)
In acest context, o alternativa la actuala stare de lucruri a venit din partea lui Goldberg, care a considerat ca daca itemii chestionarelor de personalitate ar apartine domeniului public, acest lucru ar elibera cercetatorii de restrictiile impuse de catre chestionarele de personalitate consacrate, care sunt protejate de legea dreptului de autor. Asa a aparut International Personality Item Pool (IPIP) o colectie itemi pentru evaluarea trasaturilor de personalitate la care oricine poate avea acces. Proiectul IPIP se doreste a fi un catalizator care sa mareasca ritmul in care progreseaza cercetarea in domeniul personalitatii. Proiectul IPIP permite cercetatorilor sa colaboreze indiferent de distanta geografica existenta intre ei (Finholt & Olson, 1997), pentru ca scalele IPIP pot fi postate pe un site iar rezultatele pot fi accesate de catre cei interesati intr-un timp scurt.