Istoric

La baza alcătuirii bazei de date a IPIP a fost constatarea că evaluarea personalității a progresat într-un ritm foarte scăzut din momentul în care primele chestionare de personalitate au fost dezvoltate, aceasta întâmplându-se acum aproape 75 de ani. (Goldberg, 1999). O principală cauză a acestui ritm poate fi lipsa consensului între specialiști în ceea ce privește structura personalității umane, mulți autori de chestionare propunând fiecare modelul său. Goldberg (1999) a mers mai departe cu acest argument, considerând că responsabile de această stare de fapt sunt practicile autorilor și editorilor chestionarelor de personalitate, care ar considera că anumite activități științifice ar afecta interesele lor financiare, enunțând patru tipuri de activități științifice care sunt descurajate sau interzise de către autorii de teste de personalitate.

În primul rând autorii foarte rar permit și nu încurajează deloc utilizarea doar a unor scale din chestionar, sau schimbarea ordinii itemilor, precum și compararea răspunsurilor la aceștia cu alte măsurători ale acelorași concepte. Cei mai mulți autori văd în aceste practici o potențială amenințare la adresa integrității instrumentelor și de aceea ei cer cercetătorilor să cumpere întregul test și să-l utilizeze exact în forma în care a fost publicat, considerându-l ca pe un întreg. (Goldberg, 2006)

În al doilea rând autorii interzic postarea testelor cu drept de autor pe internet. Cercetătorii în domeniul personalității au descoperit faptul că atât colectarea cât și cotarea răspunsurilor la chestionarele de personalitate aplicate prin intermediul internetului este mult mai eficientă decât în cazul aplicării clasice, tip creion hârtie. De asemenea, această metodă de aplicare prin intermediul internetului permite o mai mare diversitate a subiecților, ceea ce ar îmbunătăți validitatea ecologică a cercetării. (Buchanan, Johnson & Goldberg, 2005). Dar, din perspectiva editorilor testelor comerciale de personalitate, această variantă de aplicare a chestionarelor (cu ajutorul internetului), ar afecta grav interesele lor financiare, pentru că cei interesați în utilizarea chestionarului respectiv nu ar mai fi nevoiți să plătească o anumită sumă pentru un număr de aplicări. De aceea majoritatea autorilor sunt sceptici la ideea de a posta chestionarele create de ei pe un anumit site la care toți cei interesați să aibă acces, refuzându-le astfel acestora din urmă posibilitatea colectării unui număr impresionant de date. Utilizarea în alte domenii decât cercetarea ar putea fi evitată prin aceea că pe site ar putea fi postați doar itemii, iar rezultatele ar putea fi trimise ulterior cercetătorilor, iar diferența dintre cercetători și cei ce ar putea utiliza testul în scop comercial ar fi lăsată la latitudinea autorilor sau a unui grup de cercetători avizați.

În al treilea rând autorii diferă în practicile de a oferi și modalitățile de cotare a chestionarelor. De exemplu unii decid să publice în manualul testului și cheia răspunsurilor. În alte cazuri, deși nu sunt prezente în manualul testului, aceste modalități de cotare pot fi obținute la cerere de către cercetătorii interesați. Dar există și o altă categorie de autori care decid să nu ofere modalitatea de scorare, având motive întemeiate. Pe de parte acest lucru le permite să perceapă o taxă pentru fiecare test utilizat. În al doilea rând pentru instrumentele utilizate în selecția personalului, nedivulgarea cheii de cotare împiedică astfel candidații să tricheze la aplicarea testului. Totuși, fără accesul la modalitățile de cotare va fi dificil pentru cercetători, dacă nu aproape imposibil, să realizeze o analiză la nivel de itemi, așa cum ar fi de exemplu consistența internă a scalelor (Goldberg, 2006).

Nu în ultimul rând, autorii de teste, precum și editorii de teste nu încurajează așa numitele studii de validitate comparativă (Goldberg, 1999 ). Studiile în care un test este utilizat de către autori sau editori, nu sunt studii care să aibă ca obiectiv îmbunătățirea testului, ci doar crearea unei publicități pentru testul respectiv (Goldberg, 2006). De cele mai multe ori, manualul unui test conține și un tabel de corelații între scalele chestionarului și alte diferite criterii. Totuși aceste corelații sunt folosite cu scopul de a demonstra validitatea scalelor și nu pentru a le îmbunătăți. Asemenea tipuri de studii, care evită compararea rezultatelor a două sau mai multe chestionare consacrate duc mai degrabă la un tip de cunoaștere fragmentară, decât la o cunoaștere integrată. (Johnson & Ostendorf, 1993)

În acest context, o alternativă la actuala stare de lucruri a venit din partea lui Goldberg, care a considerat că dacă itemii chestionarelor de personalitate ar aparține domeniului public, acest lucru ar elibera cercetătorii de restricțiile impuse de către chestionarele de personalitate consacrate, care sunt protejate de legea dreptului de autor. Așa a apărut International Personality Item Pool (IPIP) o colecție itemi pentru evaluarea trăsăturilor de personalitate la care oricine poate avea acces. Proiectul IPIP se dorește a fi un catalizator care să mărească ritmul în care progresează cercetarea în domeniul personalității. Proiectul IPIP permite cercetătorilor să colaboreze indiferent de distanța geografică existentă între ei (Finholt & Olson, 1997), pentru că scalele IPIP pot fi postate pe un site iar rezultatele pot fi accesate de către cei interesați într-un timp scurt.